Disolutie = descompunere, dezagregare; decădere, degradare.

Cui bono? (uneori Cui prodest?) = In beneficiul cui? Cine beneficiaza? este folosit de obicei fie pentru a sugera un motiv ascuns, fie pentru a indica faptul ca responsabil pentru un anumit lucru, poate sa nu fie cel pe care-l suspectam la prima vedere.

Vedem in toata lumea occidentala ca statul se degradeaza. Presedintii nu mai sunt ce-au fost odata. In prezenta unora, nici nu-ti mai vine sa te ridici in picioare! Parlamentarii, senatorii, corupti, iti vine sa te ridici sa le dai una dupa ceafa! Primarul Constantei s-a pozat in playboy. Astia mai mici, fura si ei cat pot. Tarile dau faliment. Bancile dau faliment. Uniunea Europeana se clatina din temelii. Pai asta-i bine, nu? Sa ne bucuram! Bogatilor le-a sunat ceasul!

Stai! Stai! Stai!

Stai asa putin! Ce are a face ce se intampla cu presedintii, senatorii, deputatii, managerii, tarile si Uniunea Europeana cu superbogatii? In afara de cateva exceptii, care pot fi numarate pe degetele de la o mana, nici unul dintre astia nu este superbogat.

De unde pana unde tragi tu concluzia ca daca statul moare, dispar bogatii?

De unde pana unde tragi tu concluzia ca daca dispar legile, tu vei fi liber?

Hai sa vedem putin care este relatia superbogatilor cu statul.

Cresterea masiva, recenta, a puterii Vechii Ordini Mondiale isi datoreaza avantul initial lui Margaret Thatcher si lui Ronald Reagan. Thatcher este infama pentru afirmatia “There is no such thing as society” (Societatea este o notiune fara corespondenta in realitate)(infam = care MERITA dispretul societatii).

Acesta este, intradevar, miezul libertarianismului. Societatea nu exista (in capitalism!). Totul se invarte in jurul familiilor si indivizilor care actioneaza nemilos, neomenos si strict egoist, in interesul propriu, si incearca sa-si mentina sau sa-si creeze o pozitie privilegiata pentru ei in “cursa vietii”, folosind toate mijloacele necinstite care le stau la dispozitie.

Este “crezul” puterii si al privilegiului. Asta dezvaluie un adevar profund privind Vechea Ordine Mondiala. Ei urasc puterea statului cand  acesta se amesteca in ideologia lor, a “pietei libere”, adica a cartelurilor ferchezuite care nu vor sa fie incomodate de nici o lege ( cartel = uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenței).

Statul, de fapt, pentru Vechea Ordine Mondiala este un compromis. Au nevoie de el doar ca parte din iluzia “libertatii si democratiei”. Daca ar putea scapa intr-un fel, sa se descurce bine fara el, ar face-o. Nu cumva …

Un guvern puternic, alcatuit din papusi ale Vechii Ordini Mondiale, pregatite sa se vanda cui liciteaza mai mult, inconjurat de incompetentii beneficiari ai pilelor, nepotismului si privilegiului, ar fi o catastrofa. Un guvern puternic al poporului, care actioneaza in folosul poporului si este constituit din cei mai merituosi membri ai poporului  este mijlocul de a preveni pentru totdeauna transformarea oameniloir in iobagi si sclavi-cu-salariu.

Miscarile de tipul Occupy Everything, care intentioneaza destabilizarea statului FARA SA CONSTRUIASCA CEVA IN LOC, mascate sub sloganul “Mai multa putere pentru popor”, de fapt iau din puterea, si asa mica, a guvernelor care incearca sa mai controleze si sa mai limiteze actiunile bancilor si interesele superbogatilor. Sunt grupuri care vor sa submineze CONCEPTUL de GUVERNARE, in scopul de a-l inlocui cu anarho-capitalismul. Toti cei care sustin libertarianismul, constienti sau nu de acest fapt, sustin de fapt actiunile superbogatilor impotriva poporului. Miscarile de tipul “OCCUPY…” sunt benefice numai atunci cand, cu precizie de lunetist, se indreapta asupra bancilor si capitalului (economic, social si cultural) al superbogatilor.

Altfel, superbogatii, mereu perfect organizati, vor ocupa pozitii si mai bune, scapand si de actiunea agasant-regulatoare (chiar asa slabuta, cum e ea acum) pe care o exercita statele asupra lor.

Una este sa inlocuiesti un guvern corupt, care lucreaza in interesul membrilor si al camarilei, cu un guvern meritocratic, care actioneaza in interesul poporului.

CU TOTUL ALTCEVA sa il inlocuiesti cu piete capitaliste conduse de profit si cu companii private care nu vor mai raspunde in fata nimanui. Nu te lasa pacalit. Ar fi bine sa te asiguri ca stii de care parte esti si, din ce motive.

Si eu dispretuiesc guvernarea pe care o avem, de asta am hotarat sa incerc sa aduc romanilor, intr-o forma accesibila atat celor care nu au timp, cat si celor care sunt suparati pe limbile straine, informatia pe care am adunat-o. Dar, atentie!

Nu este intotdeauna adevarat ca dusmanul dusmanului tau este prietenul tau. Uneori poate sa fie si dusmanul tau. Sa nu sarim din lac in put. Sa construim casa noua, inainte sa o daramam pe cea veche.

Rezumat:

Libertarianism = partizanat  al libertatii absolute, anarhismului. Mecanism prin care Vechea Ordine Mondiala a sperat intotdeauna sa isi adjudece controlul global. Libertarianismul merge mana-in-mana cu globalizarea lipsita de reguli, transformarea populatiei in robi si sclavi in slujba Vechilor Stapani. Libertarianismul este alt cuvant pentru rasism si ultra-capitalism. Suporterii Vechii Ordini Mondiale, aici trebuie sa se inscrie.