Cred ca sistemul comunist este pana la urma, tragand linie si adunand, daunator. Elimina complet competitia, chiar si pe cea constructiva.
Cred ca sistemul capitalist este pana la urma, tragand linie si adunand, daunator. Elimina complet umanitatea din societate si elimina folosirea gandirii in planificarea viitorului omenirii, inlocuind-o cu aritmetica profitului. Problema este ca profitul este de cele mai multe ori in relatie inversa cu esenta umana: Daca daruiesti ceva – profitul scade. Wikipedia nu are fonduri sa-si intretina functionarea.
Daca furi, si in general daca faci rau, (trafic de droguri, proxenetism, etc) – profitul creste. Daca cotropesti o tara, profitul creste. Daca cotropesti un continent profitul creste si mai mult, plus ca te obisnuiesti sa traiesti pe picior mare. Daca cotropesti Pamintul, profitul se maximizeaza.
Cel mai daunator aspect insa este ca o acumulare nepotrivit de mare de capital, transmisa din generatie in generatie, capata un fel de “viata” a ei, fiintele umane aflate in relatie cu ea fiind ades numai niste instrumente prin care averea tinde sa se mareasca incontinuu si in acest proces, nenumarate vieti sunt distruse fie la figurat fie la propriu.
Majoritatea razboaielor pe care le duce necontenit omenirea provin din tendinta unor mari averi de a se mari inca si mai mult.
Dialectica conduce intr-o singura directie. Trebuie sa combinam extremele, sa pastram si sa dezvoltam caracteristicile benefice ale comunismului si ale capitalismului si sa le eliminam pe cele malefice, avand ca scop binele superior al omenirii si nu binele superior al averilor, iar noua forma de organizare care rezulta s-o supunem probei timpului.
Refuz sa accept ca scopul vietii pe pamant, de la aparitia ei si pana astazi, este shopping-ul in Mall.
Dupa 22 ani de la asa-zisa revolutie, cand am parasit un sistem socialist (nu comunist) si am intrat in sistemul capitalist, dupa ce am inteles cat de prost am fost ca m-am bucurat crezand ca daca vom avea sucuri la PET-uri si pungi de plastic si masini straine ne va fi mai bine, dupa ce am trecut majoritatea dintre noi de la a avea economii la CEC la a avea datorii la banci (straine), atat ca persoane particulare CAT SI CA TARA !, dupa ce am facut eforturi disperate sa ma feresc pe mine si familia mea de şoborci si am asistat neputincios la inmultirea acestora, dupa ce am ajuns sa nu-i mai pot ocoli pentru ca sunt peste tot, la serviciu, pe strada, la televizor, in politica, dupa ce mass-media s-a specializat in a dezvolta la oameni cel mai mic numitor comun, dupa regula spectacolelor(?) “cat de jos poti sa ajungi” din punct de vedere moral, cand pomenirea “bunului simţ” ajunge sa produca rasul sau mirarea, cand locurile de pelerinaj au ajuns Mall-urile iar shopping-ul de gadget-uri si mancare de proasta calitate au ajuns sa inlocuiasca activitatile culturale, idolii natiunii sunt de tinichea, facuti si umflati cu pompa mass-mediei-tentacul, am inteles ceva ce ar fi trebuit sa stiu dintotdeauna:
Nu sunt cu nimic vinovati oamenii obisnuiti, care aleg calea cea mai usoara. In societatea capitalista, condusa de legea pietei libere (libera de influenta poporului, total controlata de bogati), spre asta te conduce circumstanta de a-ti duce existenta ca sclav-cu-salariu. Esti nevoit sa accepti orice de la stapanul tau, patronul, “care-ti da tie bani ca sa traiesti” ( de fapt ca sa-ti tarai zilele de la plata unei rate la plata alteia), ca altfel esti distrus. Nu ai bani, nu ai putere, nu contezi. Cum ar putea sa iasa in fata un muncitor necalificat si sa-si infrunte patronul, mai ales dupa ce sindicatele au fost scuturate, asa cum au fost! Cum poate un om superior(?), care priveste cu dispret, de sus in jos, la cat de usor sunt trasi pe sfoara si folositi oamenii simpli de catre politicieni, sa aiba constiinta impacata stiind ca acesti oameni sunt in starea de ignoranta in care se afla, TOCMAI pentru ca oamenii superiori(?), ca el(?), NU SI-AU FACUT DATORIA de a LE DESCHIDE OCHII?
Hai sa fim seriosi! Cat de ipocrit poti sa fii ca sa insinuezi ca un muncitor necalificat ar trebui sa inteleaga subtilitatile sistemului financiar international si mecanismul concret prin care democratia conduce la conducerea poporului, de catre bogati, in interesul bogatilor?
Nici eu nu am inteles singur ci cu ajutorul altora, care mi-au luminat mintea. Sunt mahnit de faptul ca cei care au avut aceste informatii la cunostinta de zeci de ani, au ales sa nu ni le dezvaluie.
ALTFEL INSA sta treaba in ceea ce-i priveste pe oamenii cu carte, si care nu se inchina lacomiei, dorintei nemasurate de putere, si altor metehne.
Ei TREBUIE sa iasa in fata. Sunt vinovati daca n-o fac. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Dar cine poate sa ajute si ALEGE SA NU se implice… este vinovat. Pentru detinere imorala de resurse in cap sau in suflet pe care din teama, sau din lene, sau din egoism, sau din alt motiv, aleg sa le foloseasca exclusiv in interes propriu sau al familiei restranse si nu sunt dispusi sa le puna in slujba comunitatii. Daca este imoral sa refuzi sa ajuti o persoana neajutorata, nu este tot imoral sa refuzi sa ajuti milioane de persoane neajutorate (din cauza nestiintei, in care au fost FORTATE sa traiasca)? Singur, nimeni nu se poate opune plutocratiei. COMUNITATEA este solutia.
Basescu si Boc au fost fluierati si huiduiti. Sunt foarte linistiti si nici nu sunt ei sursa raului – desi influenteaza ceea ce ni se intampla. Fluieratul si huiduitul nu sunt manifestari concrete, cristalizate, puternice, superioare. In principiu, orice fiinta fara creier ar putea sa huiduie. Huiduiala inseamna sa dărâmi fara sa pui nimic in loc.
Ajung astfel la punctul pe i.
IN FATA acestor multimi, trebuie sa stea niste oameni deosebiti, pe cale de disparitie, dar inca existand totusi: CORECTI, DESTEPTI, EDUCATI, orientati catre COMUNITATE.
IN FATA oamenilor trebuie sa stea IDEILE LUMINATE.
Din cei pe care ii vedem la televizor, nu ne va ajuta nici unul. Nici o institutie existenta nu ne va aduce scaparea, pentru ca toate fie apara interesul superbogatilor, fie sunt niste marionete, lipsite de orice putere adevarata. Noi votam presedintele, dar superbogatii ne hotarasc destinul! Singura explicatie alternativa pentru care atati presedinti nu ne-au condus la mai bine, ar fi ca nu au vrut, ceea ce nu cred. Cred ca nu au putut.
Pentru fiecare problema exista o solutie. Si pentru noi exista, bine teoretizata si sustinuta, dar nimeni nu are curaj sa o aplice. Nici chiar noi, beneficiarii principali, nu acceptam schimbarea cu inima usoara pentru ca orice schimbare a vechilor obiceiuri produce anxietate iar o schimbare fundamentala pe cei mai multi ne ingrozeste. In principiu este extrem de simplu.
TAI TULPINA RAULUI !
In practica este extrem de complicat pentru ca superbogatii dispun de resurse nemasurate de capital (economic, social si cultural) prin care isi pun la dispozitie atat minti ascutite, specialisti exceptionali cat si institutii ale statului. In afara de asta, cainii lor de paza, tinuti in lant in curte, cei 49% care prin eforturi foarte mari au ajuns “mai mult decat ok”, cei care au castigat ceva, relativ mult fata de cei care nu au nimic, foarte putin fata de cei cu adevarat bogati – cei care au jucat partial cinstit in acest joc fundamental necinstit al finantelor internationale, apara sistemul din instinct si se interpun intre cei 50% pentru care viata este iadul pe pamant si cei 1% pentru care viata este raiul pe pamant.
Sa recapitulam: ne alegem conducatorii, care nu pot (sau nu vor) sa ne conduca spre mai bine in timp ce nu ne alegem ultra-bogatii, care conduc totul, si care ne dispretuiesc, numindu-ne “bizoni”. Cati presedinti am schimbat din 1989 si cati Guvernatori ai Bancii Nationale a Romaniei ?
Vedem toti ca traim intr-o societate profund bolnava, in care suntem agresati permanent si aprig pentru a renunta la atributele de baza ale omului: bunatate, inteligenta, iubire, comunitate (familia mare). Am fost atat de bine spalati pe creier incat am ajuns sa fim complici cu tortionarii nostri, sa intram in niste jocuri in care singuri ne facem rau si ne tragem in jos.
Am ajuns la radacina motivatiei.
Stiu ca lucrurile se pot schimba, putem redeveni OAMENI, nu trebuie sa ramanem soareci sau sobolani sau bizoni care se sperie sau se ataca unul pe altul pentru o faramatura de mancare, in timp ce un superbogat se rasfata in palatele lui si consuma de un milion de ori mai mult.
Vreau sa schimbam situatia asta nenaturala, pentru noi si pentru urmasii nostri. Strabunii ne-au lasat mostenire tara, pe care au aparat-o, mereu in razboaie duse in autoaparare si niciodata prin agresiune impotriva vecinilor, cu pretul multor vieti. Acum noi stam cu fundul pe canapea, cu pizza si bere, cu ochii la televizor si cu creierul amortit, cu inima amortita, cu curajul amortit, cu sufletul amortit, in timp ce ne dam tara pe niste hartii-contracte semnate de niste soborci bezmetici? Poate este adevarat, poate suntem niste bizoni, altfel nu imi explic de ce suntem atat de pasivi. Cred ca am reactiona mai violent daca ni s-ar lua berea decat daca ni se va lua (sper ca nu) aurul, cuprul, staniul de la Rosia-Montana.
Concluzie:
Nu toti oamenii sunt capabili sa faca un lucru folositor si foarte bine.
Cine poate sa ajute, TREBUIE SA IASA IN FATA.
Cei care nu pot, TREBUIE SA SUSTINA oameni deosebiti fiind UNITI, IMPREUNA in spatele lor.
Cei care nu pot nici asta, sa renunte macar sa-i mai pupe in **** pe bogati din proprie initiativa si numai pentru placerea gestului. E usor in loc sa-l servesti primul pe bogat, sa-l lasi ultimul sau chiar sa te faci ca nu l-ai observat.
Este descurajanta lipsa de substanta a manifestarii Occupy Bucuresti http://www.youtube.com/watch?v=5ufwPus8K-Y&feature=endscreen&NR=1
Acolo, de asemenea, au lipsit oamenii din frunte si, mai ales, solutiile.
Rezumat:
Nu am nici o indoiala ca unele institutii vor fi daramate. Este unica solutie pe care o permite prezentul, dupa ce lacomia s-a intrecut pe ea insasi.
Quintesenta este ca CEEA CE SE VA CONSTRUI sa nu repete greselile trecutului, sa nu fie un comunism sau un capitalism vopsite in alta culoare, care sa deturneze evolutia speciei umane inca zeci sau sute de ani.
Solutia o constituie Meritocratia si eliminarea prin vointa politica (prin lege) a privilegiului transmis din generatie in generatie, fie in interiorul familiilor fie in interiorul corporatiilor. Averea nu trebuie sa supravietuiasca mai mult decat cel care a produs-o, si trebuie sa aiba o marime maxima rezonabila, care nu pune in pericol functionarea institutiilor statului.
Este unica forma de guvernare in care toti copiii au sanse egale in viata, si fiecare avanseaza atat cat ai permite meritul propriu. Este incorect ca un copil sa fie privilegiat, “furand startul”, pentru ca a avut parinti bogati iar altul sa mosteneasca, de la parinti saraci, un handicap social imposibil de surmontat.