“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;” – decembrie 1883

“Pentru vechiul capitalism, în care libera concurenţă domnea din plin, era caracteristic exportul de mărfuri. Pentru capitalismul contemporan, în care domnesc monopolurile, caracteristic a devenit exportul de capital. Capitalismul este producţie de mărfuri pe cea mai înaltă treaptă a dezvoltării ei, cînd forţa de muncă devine şi ea o marfă.[…]

În pragul secolului al XX-lea asistăm la formarea unor monopoluri de alt gen: întîi, uniuni monopoliste ale capitaliştilor în toate ţările cu capitalism dezvoltat; al doilea, situaţia de monopol a cîtorva ţări foarte bogate, în care acumularea capitalului a atins proporţii uriaşe. În ţările înaintate a apărut un uriaş „surplus de capital“.

Fireşte, […] dacă (capitalismul) ar putea să ridice nivelul de trai al maselor populaţiei, care, cu tot progresul tehnic ameţitor, continuă pretutindeni să flămînzească şi să îndure o mizerie crîncenă, – nici vorbă n-ar putea să fie de un surplus de capital.

Dar atunci capitalismul n-ar mai fi capitalism, căci atît dezvoltarea inegală cît şi mizeria crîncenă a maselor constituie condiţii şi premise necesare, fundamentale ale acestui mod de producţie. Atîta timp cît capitalismul rămîne capitalism, surplusul de capital este folosit nu pentru ridicarea nivelului de trai al maselor din ţara respectivă, căci aceasta ar însemna o scădere a profiturilor obţinute de capitalişti, ci pentru sporirea profilurilor prin export de capital în străinătate, în ţările înapoiate. În aceste ţări înapoiate, profitul este de obicei ridicat, deoarece capitaluri sînt puţine, preţul pămîntului este relativ scăzut, salariile sînt mici, iar materiile prime ieftine. Posibilitatea exportului de capital este creată prin faptul că un şir de ţări înapoiate au şi fost atrase în orbita capitalismului mondial […] . Necesitatea exportului de capital este determinată de faptul că în unele ţări capitalismul „s-a răscopt“, iar capitalul nu găseşte (în condiţiile stării înapoiate a agriculturii şi ale mizeriei maselor) teren pentru o investiţie „rentabilă“.

În ţările spre care se îndreaptă, exportul de capital influenţează dezvoltarea capitalismului, imprimîndu-i un ritm extrem de accelerat. De aceea, dacă exportul de capital poate să ducă într-o anumită măsură la o oarecare stagnare a dezvoltării capitalismului în ţările exportatoare, aceasta poate avea loc numai cu preţul lărgirii şi adîncirii dezvoltării capitalismului în lumea întreagă.

Pentru ţările exportatoare de capital există aproape totdeauna posibilitatea de a obţine anumite „avantaje“, al căror caracter ne lămureşte specificul epocii capitalului financiar şi a monopolurilor. Iată, de pildă, ce scria revista berlineză „Die Bank“ în octombrie 1913:

„Pe piaţa financiară internaţională se joacă de cîtva timp o comedie demnă de pana unui Aristofan. O serie întreagă de state străine, începînd cu Spania şi terminînd cu cele din Balcani, începînd cu Rusia şi terminînd cu Argentina, Brazilia şi China, adresează, făţiş sau pe ascuns, marilor pieţe financiare cereri de împrumut, uneori extrem de insistente. În momentul de faţă, situaţia pieţelor financiare nu este prea strălucită şi nici perspectivele politice nu sînt prea trandafirii. Dar nici una dintre pieţele financiare nu se încumetă să respingă vreo cerere de împrumut, deoarece se teme că vecinul i-o va lua înainte, va consimţi să acorde împrumutul şi în felul acesta îşi va asigura anumite contraservicii. Cînd se încheie asemenea tranzacţii internaţionale, creditorul se alege aproape totdeauna cu anumite foloase: o clauză avantajoasă într-un tratat comercial, o bază de aprovizionare cu cărbuni, construirea unui port, o concesiune grasă, o comandă de tunuri“.” – ianuarie 1916

Rezumat:

De ce TOLEREZI ca dreptul de a emite bani a fost furat poporului si acum apartine unor privati? Bancile private sunt o perversiune, exact ca si armatele private. Gandeste, nu fi bolovan!

***********************************************************************************************

Problema Romaniei nu sunt banii (sau lipsa lor), problema Romaniei sunt TRADATORII.

Renuntand sa se apere singura, Romania a renuntat la libertate.

OPRESIUNEA de o parte poate supravietui numai prin OBEDIENTA IRESPONSABILA de cealalta parte.