Sau…   Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti!

“Democratia este atacata in intreaga lume, inclusiv in tarile inalt industrializate; cel putin, democratia in adevaratul inteles al cuvantului, care inseamna existenta de oportunitati care le permit oamenilor obisnuiti  sa-si gestioneze ei insisi interesele individuale si colective.  Atacul porneste din partea bancilor si a unor entitati corporatiste, din ce in ce mai legate intre ele, care se sprijina pe state puternice si care nu dau socoteala in nici o circumstanta “poporului”.

Puterea lor deja imensa este in continua crestere ca urmare a globalizarii modelului social al lumii a III-a, cu o concentrare extrema a averilor si privilegiilor, pe seama cresterii accelerate a “proportiei celor care muncesc infruntand toate necazurile vietii, visand la o mai echitabila distribuire a binefacerilor acesteia”.

Aceasta schimbare se produce sub obladuirea statelor, care joaca un rol decisiv, acum ca si in trecut.

Supunerea poporului de catre “capital” se face prin intermediul unor minoritati, acelea a bancherilor, a “oamenilor de afaceri”, a politicienilor, extrem preocupati de interesul privat si dedicati inflexibil castigarii razboiului de clasa; drumul spre o lume mai dreapta si mai libera NU trece pe acolo pe unde ne imping fortat finantele, privilegiul, puterea – (The Establishment, The Ownership, The Power Elite – pe scurt, Vechea (si Actuala) Ordine Mondiala).

Acest drum, este atat de pe-fata-anti-popular incat nu ar fi putut nici macar supravietui, daramite inflori, daca nu “ar fi inregimentat deja mintile oamenilor, la fel de strict cum o armata inregimenteaza corpurile acestora”. Lumea afacerilor a avertizat, acum cand “masele incep sa devina constiente de puterea lor politica” asupra NECESITATII de a declansa si de a castiga ” lupta neincetata pentru cucerirea mintilor oamenilor” asupra NECESITATII “indoctrinarii acestora cu basmul capitalist”, pana cand “acestia il pot transmite, la randul lor,  involuntar, cu maxima acuratete” mai departe, consimtind sa se “inroleze benevol” intr-un suvoi urias de masa de lucru, in cadrul caruia accepta sa faca eforturi impresionante, pentru interesele Establishmentului.

In mod normal, 6000 de asupritori ar fi maturati de pe fata Pamantului intr-o clipita, de catre 7 miliarde de asupriti; acest lucru nu se intampla exact din motivul enuntat mai sus si anume, populatia generala este dresata sa fie obedienta si are gandirea inregimentata; accepta scaderea la nesfarsit a bucuriei de a trai si a calitatii acestei unicei vieti, accepta prosteste dominatia bancilor si a pietelor asupra ratiunii, si si-a pierdut pana si speranta ca Ω alta lume este posibila. Trebuie sa ne reamintim ca si abolirea sclaviei pe fata cat si condamnarea monarhilor de catre poporul revolutionar au parut, inainte de a a vea loc, imposibile.

Intrucat “dirijorul” politicilor neoliberale este astazi America, vom intelege la ce ne putem astepta de la ea daca ne uitam la situatia zonelor in care si-a manifestat la din plin influenta.  Unde Washingtonul aproape nu a avut opozitie externa aproape un secol, principiile de baza ale “Consensului de la Washington” sunt usor de inteles daca ne uitam la situatia in care este regiunea si, mai ales, daca intelem cum a ajuns acolo.

Este interesant chiar si numai faptul ca acest demers este extrem de rar intreprins iar cand este propus este catalogat drept extremist sau chiar mai rau.

Cruciada Washingtonului pentru democratie, asa cum mai este denumita, a fost dusa cu intensitate particulara in special in periada Reaganita, iar terenul favorit a fost America Latina, in special America Centrala – Caraibe.

Rezultatele sunt oferite in mod obisnuit drept o incununare a modului in care America a devenit “inspiratia pentru triumful democratiei in zilele noastre”. Un studiu teoretic al democratiei descrie “resuscitarea democratiei in America Latina” ca “impresionanta”, dar “nu fara probleme totusi”; piedicile in calea implementarii raman “formidabile” dar posibil de depasit totusi, printr-o mai buna integrare cu Statele Unite. Autorul, Sanford Lakoff, evidentiaza Acordul Nord American pentru Comert Liber (NAFTA) drept un instrument potential de democratizare. In regiunile cu traditionala influenta a SUA, scrie el, tarile sunt pe drumul spre democratie, dupa ce au “supravietuit interventiei militare” si unui “razboi civil sangeros”.

Sa ne uitam mai cu atentie. “Barierele in calea implementarii” democratiei, sugereaza Lakoff, sunt eforturile acelor tari de “a-si proteja piata nationala” – adica de a impiedica corporatiile straine (in special Americane) de a avea un control din ce in ce mai mare asupra societatii lor. Intelegem de aici ca democratia este intarita prin decizii care transfera controlul asupra societatii in zona economica privata, constituita din adevarate tiranii care nu dau socoteala, cele mai multe cu sediul in strainatate. In acelasi timp, societatea civila trebuie sa se subtieze si mai mult, odata cu statul care este si el, la randul lui, “minimizat”, in concordanta cu politica si economia neoliberale triumfatoare. “Noua ortodoxie” reprezinta “o trecere dramatica de la idealul participativ, pluralist, al politicii la un ideal autoritarist, pseudotehnocratic”.

Thomas Carothers priveste “impulsul Washingtonului de a promova democratia” drept “sincer” dar in acelasi timp un mare esec. Mai mult, esecul este SISTEMATIC:

-acolo unde influenta Washingtonului a fost cea mai mica, in America de Sud, s-a inregistrat un progres real spre democratie, la care administratia Reagan in general s-a opus, mai apoi laudandu-se cu rezultatul dupa ce nu l-a putut impiedica;

-acolo unde influenta Washingtonului a fost cea mai puternica, progresul a fost cel mai slab si acolo unde totusi a aparut, rolul USA a fost marginal sau negativ.

Concluzia sa generala a fost ca SUA a incercat sa mentina “situatia de fapt a catorva societati NEdemocratice” si sa evite “schimbarile populiste”, impunand fara exceptie, de sus in jos, numai schimbari extrem de limitate, care nu riscau sa nemultumeasca structurile locale de putere cu care structurile de putere ale SUA erau deja, de mult aliate.

Un interes particular ca sa intelegem cu cine avem de a face este descrierea lui Lakoff despre Nicaragua, din nou standard: ” Un razboi civil a luat sfarsit in urma alegerilor democratice si un efort dificil este in curs, pentru a crea o societate mai prospera si mai autonoma”.

In lumea reala, superputerea care a atacat Nicaragua a facut acest lucru DUPA ce au avut loc primele alegeri democratice. Alegerile din 1984 au fost indeaproape monitorizate si declarate legitime de catre Asociatia Profesorilor Latino-Americani (LASA), de catre delegatii Scotiene si Britanice, si de catre altii, inclusiv de catre o delegatie guvernamentala Olandeza, ostila, avocata a atrocitatilor administratiei Reagan.

In New York Times, ziaristul Anthony Lewis a fost coplesit de admiratie fata de Washington care “experimenteaza pacea si democratia” ceea ce arata ca traim “intr-o era romantica”. Metodele experimentale nu erau un secret. Ziarul Times, participand si el la sarbatorirea ” nasterii democratiei in Nicaragua”, le-a expus concret: “distrugerea economiei si sustinerea unui razboi lung si mortal dus prin intermediari, pana ce bastinasii extenuati isi rastoarna ei insisi guvernul nedorit de catre noi”, cu un cost care pentru noi este minimal dar care lasa victima cu “podurile distruse, uzinele electrice sabotate, fermele in ruina” si in plus, aduce candidatului din Washington un “as in maneca”, pentru ca a reusit sa faca sa inceteze “saracirea poporului din Nicaragua”, ca sa nu vorbim despre teroarea care nu a incetat, mai bine sa o lasam nementionata.

“Efortul dificil” dus “pentru a crea o societate mai prospera si mai autonoma”, este in curs in Nicaragua si este adevarat ca este un succes pentru o mana de privilegiati, in timp ce restul societatii infrunta dezastrul economic si social, dupa  modelul obisnuit al coloniilor occidentale.

Astfel de operatiuni internationale teroriste produc imense suferinte civililor dar, spun analistii, “sunt perfect justificate” daca analiza cost-beneficiu arata ca pretul “sangelui varsat si al saraciei” va fi platit pentru “instaurarea democratiei”, in intelesul pe care conducatorii lumii il dau acestui termen.

Kinsley a observat ca aceste obiective au fost atinse: “Saracirea poporului din Nicaragua a fost punctual obiectivul razboiului dus de catre contras; sprijiniti de embargoul economic si de refuzul imprumuturilor internationale pentru dezvoltare au distrus economia si au creat dezastrul economic ce a constituit elementul principal in campania electorala a opozitiei. Dupa care s-a alaturat corului care trambita “triumful democratiei” in alegerile “libere” din 1990.

Statele cliente se bucura de privilegii similare. Astfel, comentand inca unul dintre atacurile Israelului asupra Libanului, corespondentul extern al Boston Globe, H. D. S. Greenway, a scris:” Daca bombardarea satelor Libanului, chiar cu pierderea de vieti, si mutarea adaposturilor civile in nord vor securiza granita Israelului, vor slabi Hezbollahul si vor intari pacea, as spune ca asa trebuie procedat, cum ar spune si multi arabi si israelieni. Dar istoria nu a fost buna cu incursiunile Israelienilor in Liban. Au rezolvat foarte putin si mai mult au creat probleme.” Astfel, dupa propriul criteriu pragmatic, uciderea multor civili, expulzarea a sute de mii de refugiati si devastarea sudului Libanului este o actiune, eufemistic spus (pentru ca este interzis sa te exprimi deschis pe acest subiect, altfel decat admirativ), mai mult decat dubioasa.

~ Noam Chomsky, 1997

Rezumat:

Democratia, in intelesul pe care il da SUA acestui termen, inseamna fortarea accesului pe pietele locale a firmelor Americane si a asociatilor acestora, dezvoltand economia intr-un mod specific, care protejeaza interesele minoritatii opulente impotriva majoritatii. Bogatii merita protectia statului si subventii (de la cei saraci) caci altfel, cum ar putea sa prospere, spre beneficiul tuturor?

***********************************************************************************************

” Libertatea fara oportunitati este un cadou diavolesc, iar refuzul de a da reale oportunitati este criminal. Soarta celor mai vulnerabili dintre noi ofera o masura corecta a distantei dintre “aici” pana la ceea ce numim “civilizatie. – Noam Chomsky”.

Problema Romaniei nu sunt banii (sau lipsa lor), problema Romaniei sunt TRADATORII.

Renuntand sa se apere singura, Romania a renuntat la libertate.

OPRESIUNEA de o parte poate supravietui numai prin OBEDIENTA IRESPONSABILA de cealalta parte.

Sistemul bancar este instrumentul central al interesului, controlului si strategiei Vechii Ordini Mondiale. Atata vreme cat detin controlul banilor, puterea lor nu poate fi revendicata. De aceea, controlul lor asupra banilor trebuie sa inceteze. Bancile trebuie sa fie in responsabilitatea poporului. Un guvern democratic ce nu conduce bancile, NU CONDUCE TARA, astfel incat alegerile sunt fara rost. Este simplu ca “Buna ziua” !