Pentru a studia drepturile unui singur individ, din motive didactice, trebuie sa-l consideram pe acesta separat fata de restul societatii. Obtinem astfel deodata DOUA entitati: Individul si “Ceilalti”.
Aceasta separare posibila in teorie, in practica este IMPOSIBILA, pentru ca in realitate suntem CU TOTII interconectati.

“Orice vietate isi cauta fericirea; acesta este cel mai universal principiu pentru actiune de care avem stiinta; este esenta Vointei insasi urmarindu-si propria recompensa.”- Francis Bowen

Ca sa intelegem natura acestor relatii trebuie sa le analizam incepand din primul moment in care acestea apar: nou-nascutul si parintii sai constituie prima instantiere a acestora.

Putem discerne de la inceput ca:
– nou-nascutul este neajutorat, in fapt incapabil ca macar sa traiasca prin forte proprii
– nou-nascutul actioneaza numai sub impulsul satisfacerii nevoilor sale imediate
– parintii sunt esentiali – nou-nascutul neputand nici sa apara, nici sa supravietuiasca, in absenta parintilor
– parintii sunt in general determinati sa ofere copilului tot ceea ce este mai bun, in acceptiunea lor – “untul”. Desi acest lucru nu este specific mentionat, parintii NU se asteapta la razboi din partea copilului impotriva lor, dupa ce copilul a fost ajutat sa devina puternic iar pe ei varsta i-a facut neputinciosi; parintii accepta voluntar situatia de “sclav in slujba nevoilor copilului” intelegant corect izvorul atitudinii copilului – aceea de a-si urmari fara compromis propriile interese, fara sa ia in consideratie macar interesele celorlalti – anume LIPSA INTELECTULUI inerenta varstei respective.

“Un nou-nascut este Vointa pura, Id pur in sens Freudian. Id-ul constituie insa si esenta puterii Diavolului. Diavolul este proxenetul care se ocupa cu satisfacerea interesului personal in mod absolut. El este extremistul de dreapta, practicantul perfect al capitalismului cu piete libere. Biblia sa este “Cutremur; Atlas a ridicat din umeri” a lui Ayn Rand iar ideologia sa consta din “virtutea egoismului” in paradigma “lacomia este buna”.

In realitate, Vointa si Intelectul nu sunt doua entitati separate si incompatibile ce sunt “alaturate” intr-un om; daca ar fi asa, Dorinta si Intelectul ar fi ca doua substante care nu au nimic in comun si ca urmare incapabile sa interactioneze.
De fapt, Vointa este Intelect RUDIMENTAR si INCONSTIENT. Dupa ce un copil creste, el dezvolta si un Intelect CONSTIENT.
Din pacate cei mai multi oameni NU cresc SUFICIENT si ca urmare raman condusi mai ales de catre Vointa (“intelectul emotional, rudimentar” – Mythos, emotii si legende) decat de Intelect (“intelectul rational-evoluat” – Logos, Ratiunea).”MH

Am citat aceste consideratii pentru a intelege mai bine ca UN ADULT CU MINTE DE COPIL, care isi URMARESTE NEABATUT PROPRIUL INTERES, IN PARADIGMA DISPRETULUI FATA DE CEILALTI, NU este o simpla particularitate a unui individ, o caliate care ar trebui OCROTITA in virtutea dreptului fiecaruia la urmarirea fericirii ci este o ACTIUNE PROFUND NOCIVA, REZULTATUL INAPOIERII PSIHOLOGICE – CONSECINTA la randul ei A UNEI INSUFICIENTE DEZVOLTARI A INTELECTULUI si in consecinta trebuieste CORECTATA de catre societate, prin intermediul Statului.

Individul este parte a societatii dar societatea nu este parte din individ. Contributia pe care un individ o aduce Lumii – cu exceptia catorva genii – este insignifianta fata de contributia pe care o o au “Ceilalati”- societatea in ansamblul ei. Din acest motiv, echilibrul intre drepturile individului si drepturile societatii trebuieste INCLINAT IN FAVOAREA SOCIETATII, in proportie de 80% – 20%.

Un plus, cu adevarat “Personale” sunt doar chestiunile care NU AU EFECTE PUBLICE.
TOATE (fara exceptie) situatiile care produc efecte publice, prin efectul asupra celorlalti devin de competenta Statului.

Ca o paranteza, ignoranta este una dintre imprejurarile care produce in cel mai inalt grad efecte publice de aceea adresarea problemei de catre stat este OBLIGATORIE.
Acum abia ajungem la ESENTA problemei. Imagineaza-ti statul care NU se sustrage de la reglementarea acestor conflicte de interese ci, dimpotriva, IN MOD ACTIV isi foloseste toate resursele si mijloacele de care dispune pentru solutionarea acestora… DAR in favoarea intereselor individuale ale catorva privilegiati… impotriva interesului general: bine ai venit in Lumea Reala in care acesti indivizi retardati psihologic NU NUMAI ca NU sunt corectati, ci , dimpotriva, SUNT ASEZATI IN FRUNTEA STATULUI!

Proxenetismul practicat de catre “statul” mafiot in favoarea privilegiilor individuale ale unui grup minuscul -dar bogat!- PE FATA impotriva interesului nostru, al celor multi, este caracteristica definitorie a “democratiei capitaliste”, aceasta CARICATURA a societatii care isi aroga numele de “Stat” in timp ce in realitate actioneaza IMPOTRIVA INTERESULUI COMUN: Nu doar impotriva interesului MEU, NU doar impotriva interesului TAU ci impotriva interesului NOSTRU, al TUTUROR celor care alcatuim “cei 99%”. Apartenenta la cei 99% nu se stabileste pe criterii politice ci pe criterii ECONOMICE: LIPSA capitalului.

Atat “fanii Ponta”, “fanii Iohannis”, “anarhistii”, “regalistii”, “materialistii”cat si  “credinciosii” constituie, la gramada, masa celor care formeaza “cei 99%”.

Cum au sfarsit cu totii in aceeasi oala?  Ideologiile politice diferite pot face sa para, la o vedere superficiala, paradoxal modul in care oameni diferiti cu filozofii de viata diferite ajung cu totii in aceeasi situatie: saraci.

Explicatia reala insa o furnizeaza intelegerea faptului ca aceste moduri de viata sunt DOAR APARENT MULT DIFERITE; de fapt toate sunt rezultatul final al dispretului pentru educatia adevarata in conjunctura in care societatea este condusa de catre cei bogati, in interesul bogatilor, cu complicitatea inconstienta a saracilor.

Cea mai mare vulnerabilitate ACTUALA a maselor in fata opresiunii de catre Elita Stapanitoare este IGNORANTA FUDULA.  Aceasta situatie, si NU saracia – care este doar un EFECT! – face ca masele sa fie cu usurinta ingenuncheate si supuse prin manipulare bazata pe apelul la instinctele primare si prin oferirea de “libertate” fara oportunitati reale.

rezumat:

Daca putem sa acceptam sa nu folosim tremenul de “handicapat” si sa-l inlocuim cu cel de “persoana cu dizabilitati” atunci cand ne referim la o persoana particulara care nu-si poate folosi, de exemplu, picioarele, NU mai putem sa acceptam acest lucru cand ne referim la persoane PUBLICE aflate in fruntea tarii – motivatia pentru existenta lor acolo fiind sa slujeasca binele comun – care sunt 100% dedicate satisfacerii interesului personal.